Anxietatea: când este o reacție firească și când începe să te încurce#
În cabinet apare uneori momentul acesta: cineva îmi povestește o situație și apoi întreabă, cu o jumătate de zâmbet:
„Asta înseamnă că sunt anxios sau pur și simplu prea sensibil?”
De multe ori, întrebarea vine după o perioadă în care persoana a încercat deja să înțeleagă singură ce i se întâmplă. A observat că se îngrijorează mai mult, că evită anumite situații, că doarme mai prost sau că reacționează mai intens decât și-ar dori. Și încearcă să afle dacă este ceva firesc sau dacă ar trebui să facă ceva în privința asta.
Aș începe cu ce nu este anxietatea.
Nu este o slăbiciune. Nu este un defect de caracter. Nu este lipsă de voință.
Anxietatea face parte din experiența umană. În anumite situații, ne ajută să anticipăm dificultăți, să fim atenți și să ne pregătim. Problema apare atunci când anxietatea devine persistentă, greu de controlat sau începe să interfereze cu viața de zi cu zi. Aceasta este una dintre diferențele importante dintre anxietatea obișnuită și o tulburare de anxietate.
Cum poate arăta anxietatea în viața de zi cu zi#
Anxietatea nu seamănă întotdeauna cu ceea ce vedem în filme: cineva care respiră greu, tremură și are un atac de panică.
Uneori este mult mai discretă.
Te trezești dimineața cu o senzație de neliniște pe care nu o poți explica foarte bine. Primești un mesaj de la serviciu și începi imediat să te întrebi dacă ai făcut ceva greșit. Înaintea unei întâlniri repeți în minte toate variantele posibile. Amâni o conversație dificilă pentru că îți imaginezi deja cum ar putea să meargă prost.
Pentru altcineva, anxietatea poate apărea mai ales în corp. Tensiune musculară, neliniște, palpitații, dificultăți de concentrare, oboseală sau probleme cu somnul. Pentru altcineva, poate fi mai ales o minte care nu se oprește din anticipat, analizat și verificat. Aceste manifestări sunt întâlnite în tulburările de anxietate, dar niciun simptom luat separat nu înseamnă automat că există o tulburare.
Contează mai ales imaginea de ansamblu: cât de persistentă este anxietatea, cât de greu poate fi controlată și cât de mult începe să îți afecteze viața.
De ce nu dispare doar pentru că îți spui „calmează-te”#
Când ești anxios, nu este suficient să îți spui că „nu ai de ce să te temi”. Corpul poate rămâne în tensiune, iar mintea poate continua să caute explicații, riscuri și lucruri care ar putea merge prost.
De aceea, uneori știi foarte bine, rațional, că nu există un pericol real și totuși nu reușești să te liniștești.
Nu este o lipsă de voință. Și nu înseamnă că nu înțelegi situația. Anxietatea nu se oprește întotdeauna doar pentru că ai găsit argumentul corect.
În timp, însă, poți învăța să observi ce îți declanșează anxietatea, cum reacționezi atunci când apare și ce poți face diferit. Iar de aici poate începe schimbarea.
Când încercarea de a te liniști începe să întrețină anxietatea#
Uneori, lucrurile pe care le facem pentru a ne simți mai bine pe moment pot avea un efect diferit pe termen lung.
Să luăm evitarea. Dacă o conversație te sperie și alegi să o amâni, este foarte posibil să simți imediat o ușurare. Dacă nu mergi la întâlnirea care îți provoacă anxietate, tensiunea scade. Problema este că nu mai ai ocazia să descoperi ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi rămas în situație și ai fi făcut față ei. În anumite tulburări de anxietate, evitarea poate contribui astfel la menținerea fricii și este unul dintre mecanismele asupra cărora se lucrează în psihoterapie.
La fel se poate întâmpla cu îngrijorarea.
„Dacă se întâmplă ceva?”
„Dar dacă am spus ceva greșit?”
„Și dacă nu va ieși bine?”
La început, pare că faci ceva util. Analizezi. Te pregătești. Cauți o soluție.
Uneori însă gândirea repetitivă nu mai produce o soluție, ci doar continuă aceeași conversație în minte. Îngrijorarea excesivă și greu de controlat este una dintre caracteristicile importante ale tulburării de anxietate generalizată.
Există și nevoia de control. Verifici încă o dată. Te asiguri. Reiei conversația în minte. Cauți informații până când simți că ai eliminat orice posibilitate de eroare.
Pentru câteva minute, funcționează.
Apoi apare următoarea îndoială.
Nu orice verificare sau planificare este problematică, desigur. Întrebarea utilă este alta: îți rezolvă comportamentul problema sau doar îți reduce anxietatea pentru moment?
Când anxietatea începe să îți ocupe prea mult spațiu#
Nu trebuie să aștepți până când anxietatea devine copleșitoare pentru a o lua în serios.
Poate că încă mergi la serviciu, încă îți faci treaba, încă ieși cu prietenii. Doar că toate acestea au început să coste mai mult.
Te gândești la lucruri care înainte treceau pe lângă tine. Eviți situații pe care altădată le-ai fi acceptat. Îți este mai greu să te relaxezi. Somnul este mai afectat. O parte tot mai mare din energie se duce către încercarea de a preveni ceea ce s-ar putea întâmpla.
În astfel de situații, merită să te oprești puțin și să privești ce se întâmplă.
Nu pentru a-ți pune singur un diagnostic. Ci pentru a vedea dacă anxietatea a început să îți limiteze viața.
În cazul tulburărilor de anxietate, profesioniștii iau în considerare tocmai această combinație dintre persistența simptomelor, dificultatea de a le controla și impactul lor asupra funcționării de zi cu zi.
Ce putem face cu anxietatea#
Psihoterapia nu urmărește să transforme anxietatea într-o experiență care nu mai apare niciodată.
Ar fi nerealist. Anxietatea face parte din viață și poate avea, în anumite situații, un rol util.
În schimb, putem încerca să înțelegem ce se întâmplă cu tine: ce declanșează reacția, ce gânduri și comportamente apar, ce faci pentru a te liniști și ce anume menține cercul.
Uneori descoperim că evitarea a devenit prea prezentă. Alteori, că mintea încearcă să rezolve prin îngrijorare lucruri asupra cărora nu există un control real. Uneori este nevoie să înveți să tolerezi mai bine incertitudinea sau să rămâi într-o situație care provoacă anxietate suficient de mult pentru ca experiența să se poată schimba.
Există mai multe forme de psihoterapie cu suport științific pentru tulburările de anxietate. Pentru anxietatea generalizată, de exemplu, terapia cognitiv-comportamentală este una dintre intervențiile cel mai bine studiate, iar ghidurile clinice includ și alte abordări psihologice, în funcție de situație.
În practica mea integrativă, direcția de lucru este adaptată persoanei și dificultății cu care vine.
Nu trebuie să fii „destul de anxios”#
Poate că încă te întrebi dacă ceea ce simți este suficient de important pentru a cere ajutor.
Poate că te gândești că alții au probleme mai mari. Că ar trebui să te descurci singur. Că poate ești doar mai sensibil decât ceilalți.
Nu există însă un concurs al suferinței.
Dacă anxietatea a început să îți consume timpul, energia, somnul sau libertatea de a face lucrurile importante pentru tine, merită să vorbești despre ea.
Nu pentru a primi o etichetă.
Ci pentru a înțelege ce se întâmplă.
Uneori, de aici începe schimbarea.
Iar prima întrebare nu trebuie să fie „Ce diagnostic am?”.
Poate fi pur și simplu:
„Ce se întâmplă cu mine și de ce îmi este atât de greu în ultima vreme?”
Surse#
Ce scrie mai sus se sprijină pe materiale publice ale unor instituții de referință în sănătate mintală. Sunt în limba engleză și au rol informativ — nu înlocuiesc o discuție despre situația ta.
- National Institute of Mental Health (NIMH). Generalized Anxiety Disorder: What You Need to Know
- National Institute of Mental Health (NIMH). Anxiety Disorders
- American Psychiatric Association. What Are Anxiety Disorders?
- National Institute for Health and Care Excellence (NICE). Generalised anxiety disorder and panic disorder in adults: management (CG113) — publicat în 2011, ultima actualizare în iunie 2020
- National Institute of Mental Health (NIMH). Psychotherapies
Linkuri verificate în august 2026.
