Prima ședință de psihoterapie: la ce să te aștepți#
Cea mai grea ședință de terapie poate fi prima. Nu neapărat pentru că este cea mai dificilă, ci pentru că este cea despre care știi cel mai puțin.
Poate te gândești de ceva vreme să faci o programare. Ai tot amânat-o. Poate pentru că nu ești sigur că ceea ce ți se întâmplă este „destul de serios”. Poate pentru că nu știi ce vei spune când vei intra în cabinet. Sau poate pentru că te întrebi ce va crede terapeutul despre tine.
Dacă ești în zona aceea de „ar trebui, dar nu acum”, vreau să-ți spun concret cum poate arăta o primă ședință.
Nu ca pe o rețetă. Fiecare om vine cu povestea lui, iar fiecare proces începe puțin diferit.
Cu ce vii și cu ce pleci#
Nu trebuie să vii pregătit.
Nu ai nevoie de o listă cu probleme, de un rezumat al copilăriei sau de o explicație perfect formulată. Poți intra în cabinet și să spui:
„Nu prea știu de unde să încep.”
Este suficient.
Uneori, chiar acesta este cel mai bun punct de pornire. De acolo putem descoperi împreună ce te-a făcut să cauți ajutor tocmai acum, ce te preocupă și ce ai vrea să fie diferit.
Prima ședință este, în primul rând, despre înțelegere și despre a vedea dacă putem construi o direcție de lucru care are sens pentru tine.
Poate pleci cu o imagine puțin mai clară asupra a ceea ce se întâmplă. Poate cu câteva întrebări noi. Poate cu sentimentul că, pentru prima dată după ceva timp, ai reușit să pui în cuvinte lucruri care până atunci erau doar un amestec de gânduri și emoții.
Și mai există ceva important: poți decide dacă vrei să continui.
Obiectivele, direcția și modul de lucru se stabilesc în colaborare, în funcție de nevoile și preferințele tale. Psihoterapia nu este un proces în care terapeutul decide singur ce trebuie să se întâmple. (nice.org.uk)
Cum decurge concret prima ședință#
O ședință durează aproximativ 50 de minute.
La început putem clarifica lucrurile practice: cum lucrăm, ce presupune procesul, confidențialitatea, frecvența întâlnirilor și ce se întâmplă dacă alegem să continuăm.
Apoi ajungem, mai devreme sau mai târziu, la întrebarea simplă:
„Ce te-a adus aici?”
Nu există o singură modalitate corectă de a răspunde.
Unii oameni încep direct:
„Am atacuri de panică de două luni.”
Alții au nevoie de câteva minute până ajung la ceea ce îi preocupă cu adevărat:
„Nu știu exact ce se întâmplă. Sunt obosită tot timpul și parcă nu mai fac față.”
Ambele sunt în regulă.
Nu este nevoie să spui totul din prima și nici să știi exact care este problema. Eu pun întrebări care ne ajută să înțelegem mai clar situația și să găsim împreună un punct de pornire.
Ce explorăm în primele ședințe#
Primele întâlniri sunt și un proces de înțelegere și evaluare. Nu încercăm să găsim toate răspunsurile într-o singură oră.
Vreau să înțeleg ce se întâmplă acum, dar și puțin din contextul în care se întâmplă.
Putem ajunge să vorbim despre momentul în care au început dificultățile, despre ce s-a schimbat în viața ta, despre felul în care te afectează ceea ce trăiești și despre lucrurile pe care le-ai încercat deja.
Putem vorbi despre somn, muncă, relații, familie sau despre orice altceva devine relevant pentru ceea ce te-a adus la cabinet.
Și vom vorbi și despre ceea ce ai.
Nu doar despre ce nu merge: despre oamenii pe care te poți baza, despre lucrurile care te ajută, despre resursele tale și despre momentele în care ai reușit să faci față.
La fel de important este să înțelegem ce ai vrea să fie diferit.
Nu trebuie să ai răspunsul înainte să vii.
Ce nu este obligatoriu să se întâmple#
Există câteva imagini despre psihoterapie care îi fac pe oameni să amâne prima programare.
Poate ai impresia că va trebui să povestești totul despre copilărie.
Nu este așa. Trecutul poate deveni important atunci când ne ajută să înțelegem prezentul, dar nu există obligația de a povesti lucruri pentru care nu te simți pregătit.
Poate te temi că vei primi imediat o etichetă.
Nu acesta este scopul primei întâlniri. Mai întâi încercăm să înțelegem persoana, situația și contextul în care apare dificultatea.
Poate te gândești că terapeutul îți va spune ce să faci.
Nu acesta este rolul meu. Putem analiza împreună opțiuni, nevoi, consecințe și obiective, astfel încât deciziile să rămână ale tale.
Și poate există și teama că, odată ce ai început, nu mai poți renunța.
Poți.
Prima ședință este și despre a vedea dacă acest cadru, modul meu de lucru și relația dintre noi ți se potrivesc.
Relația terapeutică este considerată un element important al procesului psihoterapeutic, iar colaborarea dintre client și terapeut se construiește în timp. (apa.org)
Ce e firesc să simți înainte#
Poate apărea neliniște.
Poate te întrebi ce vei spune. Dacă te vei emoționa. Dacă vei părea „ridicol”. Dacă problema ta este suficient de importantă. Dacă vei putea vorbi cu un om pe care îl întâlnești pentru prima dată despre lucruri pe care poate nu le-ai spus nimănui.
Toate acestea pot face parte din emoțiile firești ale unei prime întâlniri.
Nu trebuie să vii fără teamă ca să fii pregătit pentru psihoterapie.
Uneori, pregătirea înseamnă pur și simplu să fii dispus să vezi ce se întâmplă.
Iar dacă în prima ședință îți este greu să vorbești, putem începe și de acolo.
Despre ritm și frecvență#
Nu există un număr universal de ședințe potrivit pentru toată lumea.
Unele procese sunt mai scurte. Altele au nevoie de mai mult timp. Durata depinde de ceea ce te aduce la terapie, de obiectivele tale, de istoricul dificultății și de felul în care evoluează lucrurile.
În multe situații, putem începe cu o ședință pe săptămână și putem ajusta ulterior ritmul.
Nu îți pot spune cu seriozitate, înainte să te cunosc, câte ședințe vei avea nevoie.
Mai important este să ne uităm periodic la ceea ce se întâmplă: dacă direcția aleasă îți este utilă, dacă obiectivele se schimbă și dacă este nevoie să ajustăm ceva. Monitorizarea progresului și adaptarea intervenției fac parte dintr-o practică psihologică orientată către persoană. (nice.org.uk)
Întrebări pe care poate le ai#
„Trebuie să iau medicamente dacă vin la psihoterapie?”#
Nu.
Psihologul nu prescrie medicamente. Dacă, în timpul procesului, apare o situație în care consider că ar fi utilă o evaluare psihiatrică, îți voi recomanda să discuți cu un medic psihiatru.
Psihoterapia și tratamentul medicamentos pot fi, atunci când este necesar, abordări complementare.
„Pot să vin o singură dată, ca să văd cum este?”#
Da.
Nu trebuie să iei de la început decizia de a urma un proces de câteva luni. Prima ședință poate fi pur și simplu o ocazie să vezi cum te simți în acest cadru, ce înțelegem împreună și dacă vrei să continuăm.
„Dacă nu mă potrivesc cu terapeutul?”#
Se poate întâmpla.
Potrivirea contează. Dacă simți că acest cadru sau acest mod de lucru nu este ceea ce cauți, putem vorbi deschis despre asta și, dacă este cazul, despre alte opțiuni.
„Ce se întâmplă cu lucrurile pe care le spun în cabinet?”#
Confidențialitatea face parte din cadrul profesional al psihoterapiei. La începutul relației terapeutice este important să fie clarificate și limitele acesteia, inclusiv situațiile prevăzute de lege sau cele care implică un risc serios pentru siguranța unei persoane. (apa.org)
Dacă încă te gândești#
Nu trebuie să te programezi doar pentru că ai citit acest articol.
Poți să mai stai cu întrebarea.
Poate încă nu este momentul. Sau poate ai tot spus asta de câteva săptămâni.
Primul pas nu trebuie să fie o decizie despre întregul proces. Poate fi doar o primă conversație.
Vii cu ceea ce ai acum.
De acolo, vedem împreună ce are sens pentru tine.
Cabinetul e deschis pentru o conversație. Dacă vrei, putem începe cu un mesaj.
