Burnout: semnele pe care le trecem cu vederea#
Mulți oameni ajung să caute ajutor abia când epuizarea a devenit greu de ignorat.
Dimineața le este tot mai greu să se ridice din pat. O sarcină obișnuită începe să pară disproporționat de dificilă. Devin mai iritabili, se concentrează mai greu sau constată că nu mai au energie pentru lucrurile care înainte le făceau plăcere.
Până atunci, semnele au fost ușor de explicat: un proiect dificil, o perioadă aglomerată, prea multe responsabilități, câteva nopți proaste.
Și tocmai aici este una dintre problemele burnout-ului: nu începe neapărat cu ceva spectaculos.
Uneori începe cu o schimbare mică, pe care o treci cu vederea.
De ce burnout-ul nu este doar oboseală#
Este normal să fii obosit după o perioadă intensă de muncă. Odihna poate ajuta, iar după ce presiunea scade, energia poate reveni treptat.
Burnout-ul este altceva.
Organizația Mondială a Sănătății îl descrie în ICD-11 ca pe un fenomen ocupațional rezultat din stresul cronic de la locul de muncă, atunci când acesta nu a fost gestionat cu succes. Nu este clasificat drept boală sau tulburare medicală.
Asta înseamnă că nu vorbim doar despre faptul că ai avut câteva zile proaste.
Vorbim despre o stare care se poate instala treptat atunci când solicitările profesionale rămân ridicate, iar recuperarea nu mai reușește să țină pasul.
De aceea, un weekend sau chiar o vacanță poate să te ajute să te simți temporar mai bine, fără ca problema să dispară dacă te întorci exact în aceleași condiții.
Semnele pe care le trecem ușor cu vederea#
La început, schimbările pot părea prea mici pentru a le lua în serios.
Poate începi să te trezești obosit, deși ai dormit suficient.
Poate îți pierzi răbdarea mai repede decât înainte. Îți este mai greu să te concentrezi sau amâni lucruri simple pentru că par să necesite prea mult efort.
Poate observi că te gândești la muncă și după ce ai plecat de la serviciu. Weekendul nu mai este chiar weekend, pentru că o parte din tine rămâne conectată la ceea ce ai de făcut luni.
Sau poate constați că nu mai ai aceeași disponibilitate pentru ceilalți. Nu pentru că nu îți mai pasă, ci pentru că simți că nu mai ai prea mult de oferit.
Niciunul dintre aceste lucruri nu înseamnă, luat separat, că ai burnout. Pot apărea în perioade de stres, în tulburări de somn, în anxietate, depresie sau în multe alte situații.
Contează mai ales persistența lor, contextul în care apar și felul în care îți afectează funcționarea.
Când corpul începe să spună și el că ceva nu este în regulă#
Stresul prelungit poate fi însoțit de manifestări fizice: tensiune musculară, dureri de cap, tulburări digestive, modificări ale somnului sau o stare generală de epuizare.
Asta nu înseamnă că orice simptom fizic este cauzat de stres.
Dacă apare un simptom nou, este intens, persistă sau te îngrijorează, merită evaluat medical. Psihologia nu ar trebui să devină explicația automată pentru ceea ce medicina încă nu a investigat.
În același timp, faptul că un simptom poate avea o componentă legată de stres nu îl face mai puțin real. Stresul și sănătatea fizică se influențează reciproc, iar burnout-ul a fost asociat în cercetare cu diverse consecințe asupra sănătății și funcționării. Relația este însă complexă și nu permite să spunem că un anumit simptom este cauzat de burnout.
Cele trei dimensiuni ale burnout-ului#
Există trei componente centrale în definiția burnout-ului folosită de OMS.
Epuizarea#
Simți că resursele tale fizice și emoționale sunt tot mai reduse. Munca nu mai presupune doar efort; pare că îți consumă o parte din energie pe care nu reușești să o recuperezi suficient.
Distanțarea față de muncă#
Poate apărea cinismul, negativismul sau o distanțare mentală față de ceea ce faci. Lucrurile care înainte te implicau ajung să îți provoace iritare, indiferență sau senzația că „nu mai contează”.
Eficiența profesională redusă#
Poți avea impresia că nu mai funcționezi la nivelul la care funcționai înainte. Sarcinile devin mai greu de dus la capăt, iar încrederea în propriile capacități poate scădea.
Aceste trei dimensiuni nu sunt o listă de bifat pentru a decide singur dacă ai sau nu burnout. Ele sunt un cadru pentru a înțelege mai bine ceea ce se întâmplă.
Și tocmai de aceea este important să nu reducem burnout-ul la întrebarea: „Cât de obosit sunt?”
Ce poate ajuta#
Există tentația de a trata burnout-ul exclusiv ca pe o problemă personală: dormi mai mult, fă sport, meditează, ia-ți o vacanță și încearcă să fii mai organizat.
Unele dintre aceste lucruri pot ajuta.
Dar dacă sursa principală a stresului rămâne neschimbată, este posibil ca efectul lor să fie limitat.
Cercetările asupra intervențiilor pentru burnout arată că pot fi utile atât intervențiile adresate individului, cât și cele care modifică anumite condiții ale mediului de lucru. Dovezile diferă în funcție de tipul intervenției și de grupul studiat, iar abordările care combină nivelul individual cu cel organizațional sunt considerate promițătoare.
Pentru persoana care se confruntă cu burnout, asta poate însemna să lucreze în mai multe direcții.
Să observe unde se consumă cel mai mult.
Să își reevalueze limitele și modul în care răspunde solicitărilor.
Să recunoască lucrurile pe care nu le mai poate susține în același ritm.
Să își refacă treptat spațiul pentru odihnă, relații și activități care nu sunt legate de performanță.
Și, uneori, să ceară ajutor pentru a înțelege mai clar ce se întâmplă și ce poate fi schimbat.
Când merită să cauți ajutor#
Nu trebuie să ajungi la epuizare completă pentru ca ceea ce trăiești să merite atenție.
Dacă observi că schimbările persistă, că munca începe să îți afecteze somnul, relațiile sau funcționarea de zi cu zi ori că sentimentul de epuizare nu se mai ameliorează suficient prin odihnă, este un moment bun să te oprești puțin și să te uiți la ce se întâmplă.
Și este important să nu presupui automat că este burnout.
Epuizarea, lipsa de energie, problemele de concentrare, tulburările de somn sau retragerea pot apărea și în alte dificultăți psihologice sau medicale. O evaluare atentă ajută la diferențiere.
Uneori, primul pas nu este să găsești imediat soluția.
Este să înțelegi ce te-a adus în punctul în care ai ajuns.
În consiliere putem privi împreună situația, putem clarifica ce ține de tine, ce ține de context și unde există spațiu real pentru schimbare.
Nu trebuie să demonstrezi că ești „destul de obosit”.
Este suficient să observi că ceva s-a schimbat și că nu mai vrei să duci singur tot ceea ce duci acum.
